Parafraza lui “eppur si mouve” nu este intamplatoare. Echipa ARCA a dus la indeplinire inca una dintre etapele care conteaza in concursul Google Lunar X Prize. Contestata de multi, si in strainatate, si - paradoxal - acasa, echipa ARCA a demonstrat ca are capacitatea de a duce la bun sfarsit un proiect pe cat de ambitios, pe atat de captivant.
Dupa lansarea ratata anul trecut din cauza vremii, multi se indoiau ca Helen va mai zbura vreodata. Iata ca racheta a zburat si Romania se poate mandri acum ca are resursele umane si tehnologice necesare realizarii unui zbor spatial. Este o mare realizare pentru o tara mica, asa cum este Romania. Cunoscandu-i pe cei de la ARCA, sunt convins ca vor duce proiectul pana la capat. Nu vreau sa par arogant, dar o parte din acest succes este si al nostru, al celor de la BRD, care am crezut in reusita acestui proiect. Este poate unul dintre cele mai de succes proiecte conduse de BRD in cadrul strategiei sale de CSR.
October 4th, 2010
Nicio regula nu e vesnica, in niciun sport. Fotbalul trebuie sa evolueze in pas cu tehnologia si sa adopte metode de arbitraj capabile sa elucideze situatii-limita, asa cum au fost cele de ieri, de la Anglia-Germania si de la Argentina-Mexic.
Cum se poate sa nu acorzi un gol, desi mingea a fost in poarta? Este vorba despre un campionat mondial si nu de o joaca pe maidan, cu reguli aproximative, la mica intelegere a jucatorilor.
Blatter trebuie sa inteleaga ca aceste lucruri ucid fotbalul, omoara fairplayul si pun sub semnul intrebarii insasi esenta sportului - “cel mai bun sa castige”.
Rugby-ul s-a modernizat mai repede si a adoptat arbitrajul video pentru fazele litigioase care au influenta pe tabela de marcaj. De ce sa n-o faca si fotbalul?
June 28th, 2010
Meci cu Ungaria mai plictisitor decat cel de aseara eu n-am mai vazut. O singura raza de soare - golul lui Ghioane, intr-adevar spectaculos. In rest, parca ambele echipe asteptau sa se termine corvoada. De la noi: Apostol foarte chinuit, Marica in mare criza de idei, parca se mira ca nu-i iese nimic. Mi-au placut Nesu si Chivu. De ei n-are rost sa mai vorbim, mai rar am vazut o echipa caznindu-se mai tare decat Ungaria de aseara sa traga un sut pe poarta.
Cum se spune in limba de lemn a antrenorilor, “a fost un test util, ne-am dorit mai mult victoria”. Asteptam meciul cu Franta.
August 13th, 2009
Cu ceva timp in urma, chiar inainte sa inceapa Targul de Carte de la Romexpo, am citit in Adevarul despre reeditarea, la Editura Adevarul, a cartilor lui Sven Hassel. M-am bucurat, pentru ca le citisem pe o parte dintre ele inainte de 1989. Asa ca am cumparat acum 2 dintre tomurile reeditate (le-am gasit la Diverta), care regrupeaza 4 romane - Drum sangeros catre moarte, Moarte si viscol, Monte Cassino si Lichidati Parisul.
Nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca romanele sunt execrabil traduse - din engleza, se pare - de niste “no name”, ceea ce face ca initiativa editurii Adevarul sa fie un adevarat rateu. Daca tot s-au gandit sa le reediteze, o puteau face usor reluand intocmai traducerile aparute inainte de ‘89.
Pana si faza clasica cu “General Staff” (cartier general) tradus ca “Generalul Staff” poate fi gasita (parca in Monte Cassino sau in Lichidati Parisul), ceea ce duce in derizoriu povestea asta. Ii sfatuiesc pe toti doritorii sa nu-si cumpere volumele reeditate.
July 16th, 2008
Mult comentata butada “Despre Germania stii sigur ca a fost invinsa doar atunci cand e urcata in autocar si plecata de la stadion” a fost demontata aseara. N-a mai fost nevoie sa se termine meciul ca sa se vada ca Germania e batuta, se vedea cu ochiul liber inca din minutul 33, cand a inscris Torres. Nemtii n-au fost in stare sa opreasca tandemul Xavi-Iniesta, de la care au pornit toate actiunile periculoase de atac ale spaniolilor si, mi se pare, n-au reusit sa traga nici macar un singur sut pe poarta si n-au avut nicio ocazie.
Jocul spaniolilor a fost la inaltime, combinatiile in viteza si pasele dintr-o singura atingere umilind pur si simplu Germania, mai ales spre final, cand se presupune ca echipa condusa ar trebui, totusi, sa atace. Germania n-a fost in stare.
Daca pe gazon a fost spectacol, comentariul meciului la TVR a fost in suferinta. Totul a inceput chiar de la prezentarea echipelor, cand Gradinescu a prezentat pentru Germania doar 10 jucatori in loc de 11, uitandu-l pe Podolski. O fi banuit el ceva, fiindca neamtul nascut in Polonia parca nici n-a fost pe teren. In continuare, a observat ca “Aragones a trimis pe teren aceeasi garnitura care a distrus Spania (!?) in semifinale”, dorind sa spuna probabil ca Rusia a fost cea “distrusa”. Sirul gafelor a continuat in chiar primul minut de joc, cand am aflat din comentariul sau ca o aruncare de la margine era executata de nimeni altul decat Juande Ramos, fostul antrenor al Sevillei si actualul antrenor al celor de la Tottenham. Furat de emotie, i-a uitat pesemne prenumele lui Sergio Ramos, fundasul dreapta al Realului si al nationalei iberice. Vlad Enachescu a comentat mai putin avantat si n-a facut gafe. Oricum, uneori mai trebuie si chestii de astea ca sa-ti mai descreteasca fruntea.
June 30th, 2008
Ceea ce trebuia sa se intample s-a intamplat. Spania este, meritat, in finala Euro. Asa s-a spart si aceasta gogoasa cu echipa Rusiei, “plina de talent”, fruct al “magiei” lui Hiddink. In meciul cu Spania, echipa Rusiei a aratat rau, a echipa plafonata si depasita de miza jocului. S-a dovedit ca meciul cu Olanda a fost doar o intamplare. Povestile cu “generatia de aur” ruseasca sunt chestiuni de adormit copiii. Sa fim seriosi, daca Barca il va cumpara pe Arsavin, va lua cea mai mare teapa din istoria ei. Se si gasisera unii sa compare echipa Rusiei de acum cu echipa fostei URSS, generatia dintre anii 1986-1990. Nu incape comparatia, acolo chiar erau valori, desi cei mai multi oameni din acea echipa erau ucrainienii de la Dinamo Kiev. Chiar si asa, acea echipa n-a reusit decat sa ajunga intr-o finala de euro, pierduta fara drept de apel in fata Olandei. Fotbalul rusesc n-a dat decat arareori supervalori, rezultatele sale (daca se poate vorbi de asa ceva) venind mai degraba pe fondul unor conjuncturi favorabile.
Sper ca in finala sa castige fotbalul adevarat, adica Spania.
June 27th, 2008
Urata echipa a Italiei a plecat acasa. Si asa s-a ales praful de grupa numita “a mortii”. Era culmea ca Italia sa mearga mai departe, si asta pentru ca toti cei care au ajuns pana aici au aratat, fiecare, cate ceva: Turcia - avant si mult curaj, Rusia - un fotbal inventiv si exuberant, desi mai are multe de demonstrat, Germania - forta si caracter, iar Spania este, cred, echipa care joaca cel mai frumos fotbal de la Euro.
Este, pana acum, un Euro al (semi) surprizelor; singura dintre echipele pe care mai toti le vedeau in finala si care a si ajuns acolo este Germania. N-ar fi exclus sa si castige, desi dintre toate marile echipe prezente la Euro, Germania a jucat cel mai tern fotbal. A marcat cand a trebuit si, cu putin noroc, a trecut de Portugalia, care ramane totusi o dezamagire.
Sa vedem semifinalele
June 23rd, 2008
Dupa ce ne-am laudat ba ca mancam supa de cocos, ba ca mancam spaghete carbonara, ba ca bem suc de portocale cu vadra, iata ca ne intoarcem acasa cam plouati, dupa vreo doua saptamani in care am sperat pe ascuns ca vom produce surpriza in “grupa mortii” de la Euro 2008.
Recunosc ca si mie mi s-a parut la un moment dat ca putem trece mai departe; privind retrospectiv, a fost doar un foc de paie. Un meci cu Franta care a semanat cu asa-numitul “razboi ciudat” (perioada de la inceputul celui de-al doilea razboi cand armatele franceza si germana au stat fata in fata din septembrie 1939 pana in mai 40 fara sa se atace una pe alta), un meci destul de bun cu Italia, cu un arbitraj favorabil noua si pe care ar fi trebuit sa-l castigam si in sfarsit o parodie de meci cu Olanda, care ne-a oferit sansa de a trece mai departe, sansa refuzata insa de echipa noastra, care a practicat un joc lipsit de orice sens.
Urmeaza calificarile la Cupa Mondiala din Africa de Sud si o noua “dubla” cu Franta. Ar cam fi timpul ca Piturca sa-si dea seama ca, pentru a castiga, trebuie sa ataci si sa renunte la o serie de jucatori demni de filmele cu Stan si Bran, cum ar fi Nicolita si Florentin Petre.
Cam atat despre fotbal, cand nu se joaca nimic, nici nu e nimic de comentat.
June 18th, 2008
Informatia am citit-o azi dimineata in Nine o’Clock - o stiam de mai mult timp, dar uitasem de ea. O idee buna a comisiei de cultura si mass-media din Senat. Intr-adevar, numele Agerpres era unul dintre putinele branduri ale Romaniei inainte de 1989. S-a renuntat prea usor la el, in 1990, atunci cand s-au schimbat de-a valma diferite denumiri de firme si institutii, si s-a ales o denumire banala si oricum mult mai putin inspirata, dintr-un punct de vedere pur semiotic, decat Agerpres.
March 13th, 2008
Am ezitat mult timp intre a scrie sau nu un entry de blog pe tema evenimentelor care au loc la Societe Generale. Ceea ce m-a hotarat a fost un articol pe care l-am citi ieri in Les Echos, si care se numea “Société Générale, chef d’oeuvre en peril”, in traducere libera, “Societe Generale, capodopera in pericol”. Este unul dintre putinele articole scrise sine ira et studio despre intamplarile petrecute acolo saptamana trecuta.
Articolul demonteaza scenariile absolut rocambolesti vehiculate in presa franceza si internationala (precum ca frauda e inventata anume ca sa acopere pierderile din subprime) si denunta confiscarea scandalului de catre establishmentul politic de la Paris. “Banca e linsata, in ciuda faptului ca niciun contribuabil n-a avut de suferit, niciun client n-a avut de pierdut, iar banca a facut, cu toate astea, profit” spune Isabelle Chaperon de la Les Echos. Intr-adevar, un aspect pe care multi il uita este faptul ca SocGen a facut profit. E adevarat, 700-800 de milioane fata de cele aproape 7 miliarde pe care le-ar fi anuntat in conditii normale, insa profit. Un articol surprinzator, in conditiile in care multi comentatori francezi au inceput sa dezvolte tema unei lumi financiare care “si-a pierdut mintile”, evocand un apropiat “sfarsit al istoriei” financiare (la propriu, nu in termenii lui Francis Fukuyama) si o iminenta reintoarcere la bankingul clasic.
Propensiunea catre populism si educatia pronuntat stangista a majoritatii francezilor (perceptibila chiar si la cei care se declara de dreapta) ma sperie uneori. Intr-o tara in care e un pacat sa fii bogat, un necaz de amploarea celui prin care trece acum Societe Generale i-a bucurat, de buna seama, pe multi. “Bouton trebuie sa plece”, se striga in centrele puterii din Paris. E ciudat totusi ca nimeni nu pare sa-si dea seama ca SocGen este o intreprindere privata si ca pastrarea sau indepartarea lui Daniel Bouton depinde in primul rand de increderea celor care l-au numit acolo: actionarii. Faptul ca el a fost reconfirmat de doua ori de pe 24 ianuarie pana acum mi se pare relevant din acest punct de vedere. Personal, tactica adoptata pentru a inchide pozitiile deschise de Kerviel si pentru a gestiona aceasta lovitura mi se pare excelenta. Inclusiv faptul ca actorii politici nu au fost anuntati decat in ultima clipa. O scurgere de informatii ar fi fost, probabil, catastrofala, iar amploarea crahului, insurmontabila.
Faptul ca un trader complexat si frustrat si cateva deficiente ale sistemului de control s-au intalnit in mod nefericit la Societe Generale reprezinta doar un accident care nu pune in discutie valabilitatea modelului de business dezvoltat de Societe Generale. Ca unul care cunosc bine Societe Generale, sunt convins ca banca isi va reveni din acest soc si va fi inca si mai puternica.
Nu ma pot impiedica, inainte de a incheia, sa spun cateva vorbe despre modul in care presa de la noi a reflectat aceste evenimente. Pot spune ca m-am edificat definitiv in privinta calitatii profesionale a unora dintre ziaristii de economic. Unii (putini) si-au confirmat clasa. Altii (majoritatea) s-au abtinut sa semneze opinii personale si s-au multumit sa preia agentiile straine sau articolele din presa de la Paris. In sfarsit, mai exista unii care au dezvoltat subiecte in directii total surprinzatoare (aici folosesc un eufemism, à bon entendeur, salut), facandu-ma sa ma intreb daca mai exista masura si ratiune. Ma asteptam la intrebari legate de presupusele consecinte pe care le-ar avea evenimentele asupra BRD. Dar mi-am facut cruce cu limba in gura cand am vazut “cati bani se pot pierde intr-o zi in Romania” si chiar m-am ingrijorat gandindu-ma la energia consumata de cei care se framantau intrebandu-se daca astfel de lucruri se pot petrece oare si pe la noi, prin sistemul bancar romanesc (sper sa nu se supere prietenii despre care este vorba, mai ales ca nu-i critic cu rautate).
Cred ca n-ar strica din timp in timp o sfestanie prin unele redactii pentru ca, atunci cand e sa-si bage dracu’ coada…
February 1st, 2008
Previous Posts
